Sursa foto: Pixabay.com
Se spune că cu numărul total de borcane de Nutella vândute într-un an poți înconjura de aproape două ori Pământul. Francesco Rivella, cel care a transformat crema de ciocolată dintr-un achiziție ocazională asociată cu ocaziile festive într-un deliciu zilnic, a murit anul acesta pe 14 februarie, relatează The Telegraph.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Francesco Rivella a fost un om de știință din domeniul alimentar căruia i se atribuie în mare măsură crearea gustului Nutella, crema de alune omniprezentă produsă de Ferrero, firma italiană de produse de cofetărie. Rivella și-a petrecut întreaga carieră de 40 de ani la Ferrero.
Rivella s-a alăturat companiei în anul 1952, cam în momentul în care aceasta a intrat sub conducerea lui Michele Ferrero. Tatăl lui Michele, Pietro, un patiser, a fost cel care, în anul 1946, când cacao era încă raționalizată în Italia, a început să folosească o concentrație mai mare de alune ca înlocuitor într-o dulceață tradițională locală, gianduiotto (în dialect, giandujot, numele unui personaj de carnaval). Apoi el a fost primul care a transformat-o într-o formă de pastă tartinabilă. Adevăratul talent al fiului său a fost acela de antreprenor.
De asemenea, Michele Ferrero nu punea mare preț pe diplomele academice și s-a apropiat de Rivella nu datorită abilităților sale de chimist bromatolog, ci pentru că făceau o echipă bună.
De la baza lor din Alba, în Piemont, cei doi au călătorit prin Europa de Nord în anii 1950, au cumpărat produse de ciocolată fabricate de alte companii și le-au dus înapoi la laboratorul lor din Milano pentru ca Rivella să le analizeze. Potrivit lui Michele Padovani, istoric al brandului, Ferrero nu trebuia să copieze, ci să facă ceva mai bun.
Totodată, directorii companiei încercau rețetele pregătite de „Camera de chimie” a lui Rivella în birouri care dispuneau de scuipătoare – un recipient destinat scuipării, în special de către consumatorii de tutun de mestecat . Rețetele erau promițătoare erau duse acasă la soțiile directorilor, deoarece Ferrero avea, de asemenea, multă încredere în intuiția feminină.
Printre acestea s-au numărat ciocolata Kinder, vândută pentru prima dată în anul 1968 și destinată pieței germane mai mari, Kinder Surprise (1974) și Ferrero Rocher (1982). Cu toate că ultima a devenit un sinonim al prostului gust în Marea Britanie, numele său a fost inspirat de divinitate, de forma butucănoasă a peșterii de la Lourdes.
Astfel, Ferrero a reușit să transforme ciocolata dintr-o achiziție ocazională asociată cu ocaziile festive într-un deliciu zilnic. Aceasta a fost o strategie determinată de scăderea anuală a vânzărilor cauzată de vara italiană.
Cu toate acestea, firma a dat lovitura în anul 1964, când, prin adăugarea de ulei vegetal, Rivella a rafinat și mai mult rețeta cremei originale, care a fost redenumită Nutella. Lista cu ingredientele exacte rămâne însă un secret bine păstrat. Rivella a continuat să supervizeze deschiderea primelor două fabrici Ferrero în străinătate, la Allendorf în Germania și Villers-Écalles în Normandia.
De asemenea, bomboanele mentolate Tic Tac au fost o altă reușită pentru Ferrero.
După o carieră de succes, Rivella s-a retras în anul 1993 și și-a dedicat timpul pomiculturii și pasiunii sale pentru pallapugno, un joc sportiv italian. A fost, de asemenea, președinte al Ordinului chimiștilor din Italia.
